Noua familie

 Familia veche și familia nouă - o tânără familie – de la convieţuirea cu părinţii, până la însăşi înţelegerea a ce înseamnă „soţ” şi „soţie” (R.H.)

După ce tinerii au spus „da”, chiar dacă a trecut numai o zi de la căsătorie, situaţia lor este deja diferită, în primul rând prin faptul că au alt statut: nu mai sunt mire şi mireasă, ci soţ şi soţie.

Să privim puţin la perioada de până la căsătorie. Cred că am putea s-o numim „perioada de cucerire”, fiind vorba despre o perioadă în care cei doi îşi arată reciproc numai calităţile.

Toate sunt învăluite într-o lumină pozitivă – atât calităţile exterioare, cât şi cele interioare – din frica de a nu-l pierde pe celălalt. Însă imediat după nuntă, când tinerii sunt siguri de faptul că „el este al meu” – „ea este a mea”, comportamentul lor revine la normal.

Nimeni nu poate umbla toată viaţa „pe vârful degetelor”, aşa cum consider că se întâmplă în perioada de până la căsătorie. Va trebui, până la urmă, să calce cu toată talpa.

Astfel, odată ce s-a revenit la starea obişnuită, după căsătorie ies la iveală şi părţile negative ale fiecăruia, de care ar vrea ei înşişi să se debaraseze. Nu mai sunt nişte „persoane din vitrină”, aşa cum păreau înainte de căsătorie, ci devin oameni reali. Din acest moment, fiecare dintre soţi este pus în situaţia de a-l accepta – sau nu – pe celălalt, cu bune şi cu rele. (Prof. Psiholog Nina Krîghina)

Căsătoria este un proces interpersonal al devenirii și maturizării noastre ca personalități, un proces de conștientizare, redirecționare și fructificare a tendințelor, pulsiunilor și al finităților inconștiente de autocunoaștere prin intercunoaștere. Prin familie înțelegem o formă de comunitate umană alcătuită din doi sau mai mulți indivizi uniți prin legături de căsătorie și/sau partenere realizând, mai mult sau mai puțin, latura biologică și sau cea psihosocială.

În anii 1980, 1999 terapeuții de familie Betty Carter și Monica McGregor au adus îmbunătățiri etapizării, prin recunoașterea diverselor culturi dar și a unor etape ce nu sunt neapărat specifice cum ar fi divorțul și recăsătoria:

  1. inițiativa tânărului adult;
  2. căsătoria;
  3. familiile cu copii mici;
  4. familiile cu adolescenți;
  5. inițiativele copiilor și părăsirea căminului;
  6. familia la bătrânețe.

Oricum, tinerii căsătoriți este bine să pornească la drum de sine stătători și să poată locui de la început singuri, fără ingerințe din partea celor două familii din care provin. Este necesar să aibă spațiu și timp ca să-și construiască propriul stil de viață și propria stare de bine a cuplului.